luni, 20 august 2012

PUTEREA DE VINDECARE A RUGACIUNII SI A CREDINTEI ESTE RECUNOSCUTA SI MEDICAL !








Daca iti place acest blog,ajuta la popularizarea lui trimitand linkuri catre prieteni,apropiati etc..
Pentru parcurgerea blogului,mergeti in partea superioara a paginii principale pentru a alege temele abordate de siteul nostru.
Daca doriti sa va abonati la blogul nostru,puteti trimite un mail la adresa secretele.sistemului@yahoo.com .







Photobucket


"Crezi si vei fi vindecat!"

Ceea ce pana ieri parea a fi un subiect teologic, legat de credinta si rugaciune, devine astazi o problema a stiintei: dialogul cu Dumnezeu. Convingerea ca "acolo sus" cineva te asculta si te iubeste, ca-ti tine partea, indiferent de conditia umana si sociala pe care o ai, indiferent daca esti bogat sau sarman, frumos sau urat, inteligent sau sarac cu duhul, este un izvor nesecat de speranta, cu efecte de exceptie asupra sufletului si psihicului uman. Si cum boala porneste, aproape intotdeauna, de la un dezechilibru psihic sau sufletesc, vindecarea trebuie pornita tot de acolo. Primul pas este un gand pozitiv, optimist: increderea ca suferinta
poate sa fie invinsa. Subconstientul nostru se mobilizeaza imediat si trece la ofensiva. Dar la fel de important este ca vointa de bine, de rezistenta si lupta sa fie dublate de convingerea ca nu esti singur pe lume, ca Dumnezeu iti este totdeauna aproape, in cea mai neagra restriste, daca Il chemi si Il cauti prin rugaciuni. Privit cu suspiciune de mediile stiintifice osificate, adevarul acesta trece, totusi, din zona "miracolelor" crestine, in ograda cat se poate de realista a medicinei, care confirma, pe mii de cazuri anchetate de specialisti, puterea deosebita a rugaciunii in vindecarea celor mai negre boli. Explicatia? "Credinta iti intareste increderea in puterile tale si orice semn de mai bine e o dovada ca Dumnezeu este viu", afirma unul din marii specialisti ai problemei, dr. Matthias Beck, psiholog, medic si teolog, profesor la Facultatea de Medicina din Viena. In preajma Craciunului, distinsul cercetator a acordat un interviu pe aceasta problema, atat de frecvent dezbatuta si in paginile "Formulei As". Motiv temeinic ca sa-l alaturam rubricii noastre "Un miracol adevarat, rugaciunea", o adevarata arhiva de argumente relatate in direct de cititorii revistei. Faptul ca un om de stiinta le confirma experienta e cat se poate de... miraculos.


- Cum se explica increderea multimilenara a oamenilor intr-o forta superioara, capabila sa le vina in ajutor?
- Omul este "programat" prin nastere spre A Crede, si nu doar in sens religios. Aproape 90% din ceea ce presupunem ca stim reprezinta ceea ce credem. Daca citim, de pilda, intr-un lexicon, ca Mozart s-a nascut in anul 1756, trebuie sa credem ca este adevarat. Cu toate ca n-am fost de fata cand s-a intamplat, credem, pur si simplu, ca este asa. Toate cunostintele pe care le stapanim si pe care le consideram a fi ale noastre le-am preluat crezand ca nu pot fi puse la indoiala. Credinta este o componenta fundamentala a sufletului omenesc, cu atat mai puternica, cu cat ceea ce o alimenteaza este increderea in existenta suprema a binelui si dreptatii.
- Despre aceeasi credinta se spune, de la o vreme, ca ar putea sa ne tina sau sa ne faca sanatosi. Este adevarat?
- Trebuie facuta o deosebire intre increderea in sine si credinta in Dumnezeu. Exercitiile de autosugestie nu trebuie confundate cu rugaciunea. Desigur, efectul lor pozitiv nu poate fi negat, fiindca stimuleaza capacitatea de lupta a organismului, dar rugaciunea este o terapie pentru suflet in primul rand, un program exceptional de mobilizare spirituala, de vizualizare cu intreaga fiinta a suferintei si a celui menit sa o curme. Epurarea cotidiana prin rugaciune a raului, darea lui in seama Celui de Sus si convingerea ca ajutorul asteptat nu va intarzia sa apara sunt niste demersuri pline de bune urmari, chiar daca ele nu se pot explica integral. Cert este faptul ca, in ultima vreme, studii care nu pot fi puse la indoiala, realizate mai ales in spitalele canadiene si americane, dovedesc ca atat rugaciunea nemijlocita, rostita de cei bolnavi, cat si rugaciunile familiei sau rugaciunile colective fac ca procesul de vindecare sa functioneze mai rapid si mai bine.
- Exista si explicatii?
- O noua ramura a medicinei, numita psiho-neuro-imunologie, studiaza aceste relatii neclare, inca, dintre functiile organice si psihic. Cercetatorii afirma ca rugaciunea, increderea intr-o putere protectoare superioara, creeaza o stare de incredere si de bine care face sistemul imunitar sa functioneze la parametri maximi. Ranile se vindeca mai bine, microbii si virusurile se neutralizeaza mai repede, celulele cancerigene se distrug mai usor. Ba chiar si mostenirea genetica pare sa fie influentata de rugaciune. Noi, toti, avem in noi defecte genetice. Starea de pace si liniste, generata de rugaciune, poate avea o influenta pozitiva asupra functiilor genetice. Din pacate, aceste cercetari absolut fascinante, aflate mereu in vecinatatea existentei lui Dumnezeu, se afla abia la inceput si sunt putin cunoscute, dar ele dovedesc fara dubiu, ca fiecare din noi putem sa contribuim decisiv la procesul de vindecare spirituala si fizica.
- Ce rol joaca in toate acestea religia?
- Religiile lumii sunt multe si diferite si fiecare din ele propovaduieste existenta divina printr-un anumit ritual. In cazul despre care vorbim nu este insa importanta religia careia ii apartinem, ci relatia noastra directa cu Dumnezeu, vocea aceea interioara care ne spune sa ne indreptam gandurile si sperantele spre Cel de Sus.
- Cum se poate auzi vocea interioara, cum se poate intretine relatia cu Dumnezeu?
- Prin infranare si post. Este un mod ideal de a invata sa-ti asculti vocea interioara. Nu degeaba au marile religii crestine perioade obligatorii de post. Abtinerea da castig de cauza spiritului fata de trup, ne simtim mai usori, mai deschisi catre interior, mai in pace cu noi, mai apti sa ne intelegem nelinistile interioare, sa incercam sa iesim la lumina. Rugaciunile sunt mai puternice, mai sincere si mai directe, ai efectiv sentimentul ca sunt auzite si primite acolo, sus.
- Chiar si implinite?
- Ca teolog, raspunsul meu este afirmativ. Am intalnit o multime de oameni care au cunoscut ispasirea prin rugaciune, si nu doar cand e vorba de boli. Practicat consecvent, dialogul cu Dumnezeu are totdeauna urmari concrete. Binele asteptat nu intarzie sa apara, si faptul acesta creeaza un potential urias de incredere in viitor. Fara nazuinta nu putem sa traim.
- Nu toti oamenii sunt credinciosi de la sine. Credinta nu e mai mult o problema de educatie si cultura?
- Sigur ca educatia si cultura joaca un rol important in dezvoltarea reprezentarii lui Dumnezeu, a acestei puteri superioare, care ne hotaraste destinul, dar inclinarea catre spiritualitate, increderea in divinitate ne apartin fiecaruia dintre noi. Chiar si cei care au avut o educatie ateista in familie sau in scoala isi pun la un moment dat probleme de constiinta, cauta raspunsuri la imprejurarile cu care se confrunta in viata, au nevoie de explicatii, dincolo de imediatul cotidian. Biologic, omul le este inferior tuturor celorlalte fapturi printre care traieste, fiindca simturile care il deservesc sunt mult mai slabe. Noi vedem, mirosim si auzim mai rau decat lupul sau vulpea, fugim mai incet decat leoparzii, inotam mai prost decat pestii si nu putem sa zburam precum pasarile. Practic, suntem neajutorati pe pamant, nu avem influenta asupra mecanismelor de functionare ale corpului nostru. Dar noi avem in schimb ratiune. Suntem singurele fapturi capabile sa gandeasca, sa-si aminteasca, sa intrebe. Si inca de la origini, omenirea se intreaba de ce exista pamantul, cum functioneaza, care este sensul existentei? Si, cu tot efortul stiintei de a raspunde la aceste intrebari, ele nu au fost limpezite nici pana astazi. Totul se infunda in ceva ce nu poate fi explicat: prezenta divina.
- Credinta nu este, oare, un mod de a refuza raspunderea proprie in fata vietii?
- Nu, pentru ca, asa cum am spus, omul e programat pe credinta. Desigur, totul depinde de felul in care crezi. Cine asculta doar de indemnurile si interdictiile altor oameni sau ale societatii isi pierde libertatea, devine dependent. Pentru adevarata credinta e nevoie de libertate de spirit. Trebuie sa-ti pui permanent intrebari si sa cauti raspunsuri. Numai o credinta dobandita in acest fel te face cu adevarat multumit si puternic.
(Theutopress)

Despre locul rugaciunii

"Atunci cand ne rugam corect, orice loc este potrivit pentru rugaciune. "Vreau ca oamenii sa se roage in orice loc", zice Domnul. Pentru ca fiecare sa-si poata aduce rugaciunile sale in liniste si fara distragere, fiecare sa-si aleaga in casa sa locul cel mai linistit si mai sfant, si acolo sa se roage."
(Origenes, "De Oratione")

Despre punctul cardinal

"Cand ne rugam, privim cu totii spre rasarit, insa putini sunt cei ce stiu ca facem aceasta, fiindca suntem intru cautarea patriei noastre dintru inceput, a raiului pe care Dumnezeu l-a sadit in Eden, spre rasarit."
(Basileios, "De spiritu sancto")

De cate ori sa ne rugam

"Obiceiul de-a ne ruga de trei ori pe zi, si anume dimineata, la amiaza si seara, era randuiala crestinismului timpuriu. Eu spun, dimpotriva, ca omul credincios se roaga la orice ora din zi si din noapte, ori cand ii este de trebuinta, ca se roaga intreaga viata a sa, intrucat el nazuieste sa se uneasca prin rugaciune cu Dumnezeu."
(Clemens Alexandrinul, "Stromateis")

Despre rugaciune si post

"Stomacul firav te pune in starea de a priveghea la rugaciune, cel plin, dimpotriva, aduce toropeala somnului."
"Rugaciunea celui ce posteste este un pui de vultur ce zboara inalt, dar cea a celui ghiftuit va slabi."
"Mintea celui ce posteste este o stea stralucitoare pe cer senin. Cea a celui ghiftuit ramane intr-o noapte fara luna."
(Evagrios, "De Oratione")

Ce rugaciuni sa spunem

"Au intrebat unii pe ava Macarie zicand: "Cum suntem datori sa ne rugam?" Le-a zis batranul: "Nu este de trebuinta a vorbi multe, ci a intinde adeseori mainile si a zice: "Doamne, precum vrei si precum stii, miluieste-ma". Iar de sta razboi asupra ta, spune: "Doamne, ajuta-ma". El stie ce este de folos si-si face mila cu noi.""
(Apophtegmata)

In ce pozitie sa ne rugam

Atunci cand vrem sa ne invinovatim de propriile pacate inaintea lui Dumnezeu, trebuie sa plecam genunchii si sa ne rugam pentru a ne izbavi de ele si pentru iertarea lor. Aceasta atitudine e simbolul omului care se smereste si se supune. Plecarea duhovniceasca a genunchilor e numita asa, pentru ca toate se pleaca inaintea lui Dumnezeu, in numele lui Iisus, si tot ce exista se supune Lui. Apostolul pare sa arate acest lucru in cuvintele: "Ca in numele lui Iisus, tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti, al celor pamantesti si al celor dedesubt". Si un lucru asemanator sta scris si la Profetul: "Inaintea Mea tot genunchiul se va pleca".
(Origenes, "De Oratione")

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu