miercuri, 25 iulie 2012

Sirenele – Satanismul în muzica rock








Daca iti place acest blog,ajuta la popularizarea lui trimitand linkuri catre prieteni,apropiati etc..
Pentru parcurgerea blogului,mergeti in partea superioara a paginii principale pentru a alege temele abordate de siteul nostru.
Daca doriti sa va abonati la blogul nostru,puteti trimite un mail la adresa secretele.sistemului@yahoo.com .







Când rock ‘n’ roll-ul a apărut în anii ‘50, și efectele sale asupra tinerilor au devenit cunoscute, era ceva natural ca acesta să fie ridiculizat ca fiind muzica Diavolului. A fost în același timp atacat ca fiind decadent, periculos, imoral, obscen, și chiar ca făcând parte din strategia comunistă de atac psihologic asupra Vestului. Acesta este un film documentar grecesc despre valențele oculte și satanice ale muzicii rock.
Muzica rock a fost una dintre primele mișcări culturale din America ce era, oarecum, fără culoare; muzicieni albi preluau melodii ale compozitorilor negri, muzicieni negri preluau melodii ale compozitorilor albi. Puștii albi cumpărau discuri înregistrate de artiști negri, lucru care a alarmat elementele segregaționiste și fundamentaliste din societate.
Multe forțe s-au aliat la sfârșitul anilor ‘50 pentru a pune capăt amenințării, înainte de a scăpa de sub control. Astfel Elvis a fost recrutat, Chuck Berry arestat, Jerry Lee Lewis pus pe lista neagră. Eddie Cochrane și Buddy Holly au fost uciși în accidente, iar Little Richard a devenit predicator. Pe la începutul anilor ‘60, rock-ul era mort. Odată cu el dispăruseră mișcările din șolduri, dansul și petrecerile comandate de Diavol.
A fost o victorie de scurtă durată pentru legiunile decenței. Au apărut pe scenă The Beatles în 1964, și mai rău, Rolling Stones și Animals. Invazia britanică a fost întâmpinată cu acuzații de complot comunist și muzică a Diavolului, dar era prea mare ca să fie oprită. Cum la fel de mare era și numărul celor care ascultau această muzică.
Anii ‘60 au fost o perioadă de experimente necugetate și toane. Drogurile au devenit o componentă semnificativă a vieții populației albe din suburbii, pe măsură ce tinerii experimentau cu “iarbă” și LSD. Experiența drogurilor, combinată cu noua conștiință politică datorată în principal războiului din Vietnam și mișcării pentru drepturile civile, au ajutat la crearea unei noi mișcări underground a tinerilor, care a ajuns să fie cunoscută sub denumirea de counterculture, ale cărei îndemnuri erau “Turn On, Tune In, Drop Out and Never Trust Anyone Over Thirty.”
Tinerii au început să exploreze noi domenii ale spiritualismului. Unii au devenit atrași de religiile orientale ca budismul sau Krishna. Alții s-au îndreptat către domenii precum yoga. Iar alții au dezvoltat o curiozitate pentru new-age, astrologie, ESP și, în cele din urmă, satanism.
Momentul era potrivit; satanismul devenise “cool.” În 1966, un anume Anton LaVey a înființat biserica “oficială” a lui Satan, bazată pe cartea sa “The Satanic Bible“. Pe scurt, LaVey promova un stil de viață îngăduitor; dorințele erau lucruri ce trebuiau îndeplinite. Acesta practica ritualuri care implicau fluide corporale, care erau considerate sacre; drept rezultat unii au privit biserica sa ca pe un cult legat de sex.
LaVey nu s-a referit la diavol în sensul creștin, ci mai degrabă a văzut satanismul ca un mijloc de a exploata energia supranaturală care circula în universul înconjurător. Mișcarea a atras adepți din rândurile starletelor în devenire și a unor muzicieni mai puțin talentați.

Vezi online filmul documentar Sirenele – Satanismul în muzica rock cu subtitrare

 

SIRENELE - film documentar - Satanismul in Muzica Rock - (74:22min) -

Vezi mai multe video din film

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu