vineri, 4 mai 2012

Antonescu și România între ’40 și ’44














Daca iti place acest blog,ajuta la popularizarea lui trimitand linkuri catre prieteni,apropiati etc..
Pentru parcurgerea blogului,mergeti in partea superioara a paginii principale pentru a alege temele abordate de siteul nostru.Deasemenea puteti accesa Arhiva site-ului mergand in partea drapta-jos a pagini principale.
Daca doriti sa va abonati la blogul nostru,puteti trimite un mail la adresa secretele.sistemului@yahoo.com .Pentru sugestii si observatii ne puteti contacta la aceeasi adresa.Va multumim!

În septembrie  1940, Ion Antonescu a fost numit prin Decret Regal de Carol al II-lea prim-ministru, însărcinat cu formarea unui guvern de uniune naţională. Generalul Antonescu le-a propus ţărăniştilor şi liberalilor să colaboreze la guvernare însă aceştia au refuzat. După abdicarea lui Carol al II-lea, la cererea lui Antonescu, cele două partide au refuzat în continuare să se implice în mod direct prin liderii lor, desemnând doar nişte „specialişti” din rândurile propriilor membri, pentru a „sfătui” guvernul format de Antonescu.
În urma refuzului celor două partide istorice de a intra la guvernare, Ion Antonescu a format guvernul din apropiaţi ai săi, militari şi civili, şi din legionari conduşi în acel moment de Horia Sima, la care s-au adăugat şi consilierii desemnaţi de celelalte partide politice. Prin decretul semnat de către regele Mihai I, România a fost declarată „Stat Naţional Legionar”.
Coabitarea Gărzii cu Ion Antonescu a fost conflictuală. Socotind legionarii fanatici, mult prea violenţi fără discriminare şi incontrolabili, Ion Antonescu a încercat îndepărtarea Gărzii de Fier de la guvernare ceea ce a produs Rebeliunea legionară, prin care Mişcarea legionară a încedrcat să-l înlăture pe Antonescu de la putere, câştigând simpatiile ofiţerilor armatei, studenţimei şi muncitorimii.
Dar în mare majoritate aceştia au luat partea mareşalului, astfel că în patru zile, Antonescu a înăbuşit revolta legionară şi a exclus Garda de Fier din guvern. Horia Sima şi aproximativ 700 de demnitari legionari s-au refugiat în Germania, alţii circa 8000 fiind internaţi în lagăre. (Sursa: Wikipedia)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu