marți, 10 aprilie 2012

GRECIA SI ITALIA ,AU PRIMIT IN 2011 DOI CONDUCATORI MARIONETA A OCULTEI: MARIO MONTI SI LUKAS PAPADIMOS !!















Daca iti place acest blog,ajuta la popularizarea lui trimitand linkuri catre prieteni,apropiati etc..
Pentru parcurgerea blogului,mergeti in partea superioara a paginii principale pentru a alege temele abordate de siteul nostru.Deasemenea puteti accesa Arhiva site-ului mergand in partea drapta-jos a pagini principale.
Daca doriti sa va abonati la blogul nostru,introduceti adresa dvs de mail in casuta din partea stanga a blogului cu titlul "Abonare/Follow" .Pentru sugestii si observatii ne puteti contacta la adresa secretele.sistemului@yahoo.com.Va multumim!

     Faimosul Club Bildenberg şi „Comisia Trilaterală” care promovează proiectele sionismului prin guvernarea mondială şi subordonează totul intereselor lor economice direcţionează evoluţiile politice şi economice din Grecia şi din Italia. Cei care şi-au asumat funcţia de prim-ministru în Grecia şi Italia sunt membri de elită ai Clubului Bilderberg şi ai Comisiei Trilaterale. Cu acest prilej, site-ul de ştiri şi dezbateri zougla.gr face dezvăluiri despre rolul Clubului şi al Trilateralei în întreaga lume şi în special în Italia şi în Grecia. Dezvăluie de asemenea că:

1) Papa a „binecuvântat” în 1983 lucrările Trilateralei.

2) Din Trilaterală fac parte cadre din elita economiei internaţionale, oameni de afaceri şi economişti, bancheri şi jurişti de înaltă clasă.

3) Domnii Lukas Papadimos şi Mario Monti, membri de vârf ai Trilateralei, au preluat funcţia de prim-miniştri în Grecia şi în Italia. Sunt ei oare „salvatori” popoarelor lor, sunt ei nişte „Mesia” sau doar pun în practică hotărâri dinainte stabilite ale anumitor centre de putere?

4) Cum şi de ce s-a creat în 1973 „Trilaterala” şi de ce Rockefeller a insistat să se integreze şi Japonia.

5) Conducătorul Trilateralei, domnul Zbigniew Brzezinski, mâna dreaptă a Preşedintelui SUA Jimmy Carter.

6) După căderea „Zidului ruşinii” (din Berlin) s-au schimbat orientările Trilateralei.

7) Mario Monti, care a preluat funcţia de prim-ministru în Italia fusese amestecat în scandalul „P2” la care a participat întreaga democraţie creştină a Italiei (extrema dreaptă, mafia, catolicismul, loja masonică, corupţia bancară).

În sfârşit, site-ul de ştiri ia un interviu omului de afaceri Odysseos Kyriakopulos referitor la scopurile Tripartitei şi ale Clubului Bilderberg, prezentând numele grecilor care participă la organizaţiile menţionate.

Dezvăluirile

Iată care sunt dezvăluirile site-ului zougla.gr [preluate din prezentarea Trilateralei şi din interviul acordat de Odysseas Kyriakopulos, un membru grec al Trilateralei]: „Lukas Papadimos şi Mario Monti sunt ei, oare, «salvatorii» popoarelor lor, adevăraţi «Mesia», sau nu fac decât să pună în practică deciziile prestabilite ale anumitor centre de putere? Este cât se poate de straniu că în ultimele cinci zile, Grecia şi Italia vecină, două ţări cu probleme economice şi dificultăţi politice, sunt martorele unor evoluţii similare. Doi membri ai “Comisiei Trilaterale” – ai acestei organizaţii internaţionale atotputernice cu o activitate de nivel mondial încă din 1973, susţinută de elita economiei internaţionale, cu oameni de afaceri şi economişti, bancheri şi jurişti de cel mai înalt nivel –, doi economişti de carieră, care au deţinut poziţii cheie în domeniul bancar, preiau cârma ţărilor lor ca prim-miniştri. A se observa că nici unul dintre cei doi nu a fost ales prin vot. De asemenea, amândoi sunt “implantaţi” prin intervenţia energică a ţărilor puternice din Europa. În nucleul Trilateralei rămâne şi se consolidează conceptul de guvernare mondială prin intermediul tehnocraţilor. Dar ce sunt aceşti tehnocraţi? Este vorba de o elită bancară şi de afaceri care direcţionează politicile economice şi sociale, controlează şi promovează producţia cunoaşterii ştiinţifice, participă la controlul activităţii religioase având ca ax principal „antidogmatismul” religios (deşi în 1983 chiar Suveranul Pontif „a binecuvântat” public lucrările Trilateralei)!

(…)

Istoria care urmează este plină de învăţăminte. Interviul pe care l-a acordat site-ului zougla.gr unul dintre membrii „Comisiei Trilatearale”, domnul Odysseas Kyriakopulos, în timp ce participa la o întrunire cu uşile închise a Trilateralei, de la Haga, este dintre rarele astfel de interviuri referitoare la activităţile Trilateralei. Un lucru este sigur: nimic nu este întâmplător în această conjunctură de evenimente care au configurat scena politică actuală din Grecia şi Italia, cu Lukas Papadimos în fruntea guvernului elen şi cu Mario Monti care preia formarea guvernului în Italia. Şi toate acestea în decursul a numai câteva zile. Să amintim că în 1973, în toiul primei crize petroliere, puternicul om al economiei americane şi mondiale, David Rockefeller, a întemeiat „Comisia Trilaterală” sus-menţionată, la Tokio între 21 şi 23 octombrie. Propunerea de întemeierea Trilateralei a fost depusă de David Rockefeller cu un an înainte, în 1972, în timpul şedinţei anuale a Clubului Bilderber, şi a fost acceptată. „Naşterea” Trilateralei are loc din „sânurile” Clubului Bilderberg, care în octombrie 1973 se întruneşte la Tokio. Potrivit lui Rockefeller, exista o nevoie imediată să se încorporeze şi Japonia în nucleul dur al Clubului, menit să discute şi să decidă mersul economiei şi al politicii la nivel planetar. Clubul Bilderberg, adică „matca”, acoperea până atunci această nevoie doar pentru regiunea comunităţii Atlanticului de Nord, Americii de Nord şi Europei.

Prima reuniune în componenţă completă a Trilateralei are loc în 1976 la Kioto, în Japonia. Cu puţin înainte de încheierea războiului din Vietnam şi odată cu începutul instaurării „Noii Ordini a Lucrurilor”, cu Uniunea Sovietică care trecea printr-un nou stadiu de influenţă internaţională ce urma să culmineze în implicarea acesteia în conflictele din Angola, Mozambic, Afganistan etc., Rockefeller reuşeşte să abordeze tematica guvernării mondiale propunând modelul „raţionalizării tehnocrate” prin care să se poată ocoli organele şi instituţiile de stat consacrate prin constituţii şi prin hotărâri administrative. La Trilaterală participă trei structuri: America de Nord, Europa şi Japonia (singura ţară din Asia). Este vorba de fosta „lume occidentală” [, potrivit geopoliticii din timpul „războiului rece”]. David Rockefeller, conducătorul grupului Chase Manhattan, este consiliat de un om care dobândeşte treptat o importantă influenţă internaţională. Autor al cărţii „In between two ages” [“Între două vârste”], este cel care „recomandă” materializarea ideii de „Comisie Trilaterală”.

Jurnalistul Bill Moyers scrie în 1980: „David Rockefeller este astăzi cel mai remarcabil reprezentant al clasei conducătoare, al acestei alianţe multinaţionale de oameni care configurează economia globală şi administrează fluxul de capital al acesteia… Cetăţeanului David Rockefeller, care nu deţine nici o funcţie publică, i se acordă totuşi privilegii de preşedinte de stat… Nu este atins de serviciile de impozite sau de control al paşapoartelor şi arareori opreşte la semafoare”. Cu alte cuvinte, domnul Rockefeller este mai presus de instituţii, de guverne şi structuri de stat. Îşi pune în siguranţă neîmpiedicat de nimic fluxul capitalurilor sale. Direcţionează evoluţia economiei mondiale. Ca prim conducător al Trilateralei este numit domnul Zbigniew Brzezinski, mâna dreaptă a preşedintelui Jimmy Carter, cel mai puternic factor al politicii americane externe. După căderea Zidului Berlinului, dacă nu chiar mai dinainte, orientarea Trilateralei se schimbă. De altminteri, şi lumea se schimbase. Cu toate acestea, în nucleul Trilateralei se menţine şi se consolidează conceptul de guvernare mondială prin intermediul tehnocraţilor. (…) Duşman al conservatorilor – cu precădere al dogmatismelor de tip religios – Trilaterala îşi întemeiază puterea pe sistemul bancar internaţional, pe piaţa cărţilor de credit şi pe puterea cartelurilor multinaţionalelor. Din componenţa Trilateralei fac parte trei structuri: 170 de membri din Europa, 120 din America de Nord şi peste 100 din spaţiul Pacificului şi al Asiei.

Membrii Trilateralei

Ce persoane ale scenei publice actuale fac parte din „Trilaterală”?

O primă „degustare” va fi îndeajuns pentru a înţelege situaţiile complexe pe care le trăieşte Grecia, zona euro şi economia internaţională. Să ne concentrăm totuşi interesul doar pe „ale noastre”.

„Persoanele”

Mario Monti, ilustru economist italian, comisar al Trilateralei. Este conducătorul (preşedintele) Departamentului European al Trilateralei. Membru al comisiei executive a Trilateralei. A fost promovat ca premier în Italia aflată în criză economică.

Lukas Papadimos, membru al Tripartitei, impus ca premier în Grecia aflată în prăbuşire economică.

„Aleşii”

În ţara veselului portocaliu, sunt destui aceia care au ales, apoi au cerut şi într-un final au reuşit să devină membri ai Trilateralei, desigur, cu preţul aplicării fidele a statutului Trilateralei.

Avem, astfel:

Pe fostul preşedinte al Ciprului, G. Vasiliu. Membru al comisiei executive a Trilateralei. Om de afaceri, fost comunist. Fost negociator principal cu Uniunea Europeană pentru integrarea europeană a Ciprului. Principal negociator pentru rezolvarea problemei cipriote (proiectul „Vasiliu”).

Lukas Papadimos, care din 10 noiembrie 2011 este şi prim-ministru al Greciei. Funcţionar bancar, profesor la Harvard. Vicepreşedinte al Băncii Centrale Europene. Fost administrator al Băncii Naţionale a Greciei. A colaborat cu Andreas Papandreu, cu Iorgos Ghennimatas, Kostas Simitis. Absolvent al Colegiului Atenei.

Odysseas Kyriakopulos, om de afaceri, fost preşedinte Societăţii Afacerilor şi Industriilor, absolvent al Colegiului Atenei.

Alexis Papahelas, directorul ziarului „Kathimerini”, absolvent al Colegiului Atenei.

Panaghiotis Vurlumis. Participă la comisia executivă a Trilateralei. Proaspăt cadru de vârf al Grupului Rothschild, fost preşedinte ale OTE (Organizaţia Elenă de Telecomunicaţii), fost cadru al Alpha Bank.

„Sistemul”

În 1980, un parlamentar de extremă dreaptă din Congresul american, Lawrence McDonald, a decis să divulge activităţile Trilateralei. Scrie o dare de seamă şi o trimite în Parlament pentru investigare. Deşi McDonald reprezintă segmentul anticomunist din Congresul american, el denunţă cine sunt Rockefellerii şi proiectul guvernării mondiale al acestora.

Este însă paradoxal cum acelaşi denunţ îl face şi un cunoscut reprezentant al vânatei Stângi americane. Este vorba de vestitul Noam Chomsky, profesor de lingvistică comparată, care prin cuvântul său sarcastic şi prin poziţia sa clar progresistă denunţă la rândul lui scopurile Trilateralei. În 1983, McDonald este omorât deasupra Sahalinului. Era pasager al fatalului zbor Korean Air Lines 007 pe care l-au interceptat sovieticii. Urmarea este cunoscută. Mai târziu se editează o lucrare cu titlul Nu Apologies [Fără scuze], semnat de Coldwater, în care sunt adunate toate criticile şi, mai general, toate abordările diferite asupra „Comisiei Trilaterale”. De atunci şi până în prezent, în organizaţia Rockefeller-ilor au intrat Albright (Ministru de Externe al SUA), celebrul Ministru de Externe al Uniunii Europene Javier Solana, John Negroponte, fost responsabil al Serviciului Naţional de Siguranţă al SUA, ambasador, subsecretar de Stat, şi luxemburghezul Sader, fost prim-ministru şi înalt demnitar al Uniunii Europene, primul ministru al Suediei, Bild etc.

Participă, de asemenea, o mare parte a elitei ştiinţifice din SUA, din Europa şi din Japonia, dar şi din alte ţări, din Indonezia până în Turcia. Participă jurişti eminenţi şi cadre ilustre ale comunităţii bancare internaţionale. Alan Greenspan, membru şi fost administrator al Băncii Federale din SUA, Henry Kissinger, cunoscuţi politicieni ai ţărilor europene, cadre de vârf ale firmelor multinaţionale şi petroliere, precum şi, mai recent, cadre guvernamentale, bancare şi ştiinţifice din fostele ţări comuniste din Europa de Sud-Est, pentru că lumea într-adevăr se schimbă radical şi progresează. Dacă acesta se poate numi progres. Catalogul este lung, concluzia însă foarte scurtă. Trilaterala constituie „crescătoria” mondială de cadre în vederea dotării cu personal a echipelor de intervenţie şi de nevoi speciale (vezi Monti şi Papadimos), care urmăreşte încorporarea grupurilor bancare, a centrelor de comunicare politică, precum şi configurarea relaţiilor interne şi de nivel mondial.

Clubul Bilderberg

„Matca”

Celebrul Club, centru de interes conspirativ şi politic, s-a întrunit prima oară în 1954 în localitatea Bilderberg (aproape de Arnhem, Olanda) şi fost rezultatul iniţiativelor conservatorilor europeni şi ale politicienilor supra-conservatori ai epocii care s-au neliniştit puternic în faţa escaladării antiamericanismului în Europa şi au decis să pună în discuţie chestiunea, în scopul de a respinge climatul antiamerican creat. Având, evident, caracter de război rece, s-a consacrat de atunci anual această întâlnire de importanţă majoră cu invitaţi exclusiv din America şi Europa şi a evoluat într-un forum de configurare a tacticii politice şi economice şi de hotărâre a strategiilor pe termen lung. „Clubul” închis şi extrem de „silenţios” concentrează spuma oamenilor de afaceri, din domeniul bancar şi politic, mai ales din SUA şi din Europa, şi trimite totdeauna invitaţii bine verificate către terţe persoane, care, ulterior, în funcţie de poziţiile pe care le deţin în societate se integrează în lumea stăpânitoare a Clubului.

Politicieni şi elita de afaceri din spaţiul nord-atlantic, precum şi oameni de ştiinţă bine triaţi, jurnalişti şi intelectuali, sunt provocaţi să-şi prezinte opiniile pe diferite teme. Evident, discuţiile se încheie cu adoptarea de concluzii. Aceste concluzii se promovează spre aplicare, dacă şi după ce se apreciază ca aplicabile. Adoptarea de concluzii poate fi pe termen scurt (Iugoslavia, spre exemplu), pe termen mediu (criza creditelor bancare) sau pe termen lung (relaţiile Occidentului cu China, încadrarea sau nu a Rusiei în mecanismule occidentale etc.). Clubul a precedat cu mulţi ani „Trilateralei”. Întemeietorul Trilateralei, David Rockefeller, s-a dovedit în timp a fi consilierul instituţional al Clubului. În esenţă, aceste două organizaţii, Clubul şi Trilaterala, funcţionează ca nişte vase comunicante. Precizăm că în actuala perioadă, membrul grec din „conducerea” Clubului este domnul Tsukalis, profesor şi preşedinte al ELIAMER, iar membrul permanent grec în nucleul dur este omul de afaceri Iorgos David. La întâlnirile anuale sunt convocaţi prim-miniştri, miniştri şi cadre politice fără ca aceştia să fie obligatoriu membri ai „Trilateralei” sau ai Clubului. (Chiar şi… Iorgos Alogoskufis a fost invitat, spre exemplu). Mulţi ani la rând, profesorul grec de istorie Karras din Anglia (membru al cunoscutei familii Karras) a fost cadru permanent de rang înalt al Clubului cu o activitate intensă în formarea politicienilor colaboratori şi favorabili Trilateralei în Balcani (vezi Scopia, în relaţiile eleno-turce, interbalcanice, ale Europei de sud-est – din fostul Bloc de Răsărit ş.a.m.d.). Au existat şi iniţiative mai concrete pentru formarea climatului „Măsurilor de Construire a Încrederii” în Balcani după căderea Zidului Berlinului, constituirea Institutului de Studii Balcanice şi Euro-asiatice (Caucaz, Asia Mijlocie, Orientul Apropiat, Arabia, Israel) cu sediul la Tesalonic, institut care se bucură de implicarea unor personalităţi importante, precum Bradimas, spre exemplu.

Ce este „Comisia Trilaterală”?

Trilaterala este rezultatul filosofiei de diminuare a puterii statului. Nu este vorba, desigur, de vreo abordare antiputere, ci de crearea infrastructurii sigure în care conducerile firmelor să fie în măsură să înregistreze şi să administreze mai eficient şi mai ieftin, şi, mai ales, fără limite, „bunurile aflate în circulaţie” între care, evident, se numără şi societăţile umane. S-a înfiinţat în perioada în care statele şi oamenii politici încă opuneau obstacole tendinţei de impunere fără condiţii şi fără limite a intereselor particulare ale firmelor, ale grupurilor şi băncilor multinaţionale.

David Rockefeller

Fondatorul Trilateralei, David Rockefeller a fost cât se poate de clar: „Trebuie să se diminueze rolul guvernului. Cineva trebuie să preia ceea ce face guvernul şi firmele par să fie structurile cele mai adecvate în acest sens”. Ulterior s-a văzut că guvernele şi politicienii şi-au pierdut treptat puterile. Dominaţia sectorului bancar, dezvoltarea gigantică a sectorului parabancar cu casele de evaluare care obţin câştiguri din impunerea concluziilor lor şi din configurarea pieţelor şi, în paralel, extinderea dincolo de orice limită a toxicităţii a produselor bancare şi parabancare, instituţionalizarea speculei, toate acestea la un loc şi fiecare separat au contribuit la alcătuirea peisajului actualei pieţe de credite. Este impresionant cum teoreticieni precum Hantington, care mai târziu s-a ocupat de conservatorismul extrem şi de ameninţătoarea „Ciocnire a Civilizaţiilor”, acest sfânt „potir” al dominaţiei Bush şi al protestanţilor evanghelişti pe scena politică americană, au reprezentat pentru început vârful de lance teoretic al perspectivelor Trilateralei. Mult mai târziu, unii intelectuali occidentali au început să cerceteze în amănunt logica demersurilor curajoase ale lui Rockefeller, înţelegând că societatea americană, în primul rând, şi ulterior celelalte societăţi occidentale sunt conduse inevitabil către instituţionalizarea decăderii democraţiei.

Este surprinzător că Europa şi, în primul rând, Franţa şi Germania, urmează, cu o anumită întârziere, aceeaşi logică. Aceste două mari puteri europene, Franţa şi Germania, îşi asumă răspunderea de a lua decizii în „judeţele” europene Grecia şi Italia, când, cum şi cu cine vor fi conduse la alegeri. Este semnificativă în acest sens o declaraţie a lui Sarcozi: „Vom arăta în Greciei şi Italiei care este drumul corect pe care trebuie să îl urmeze”. Această nouă tendinţă pe care au ajuns să o urmeze Berlinul şi Parisul are nevoie şi de persoanele care vor aplica cele stabilite la întâlnirile Comisiei. Experimentul se face prin două elemente, Papadimos şi Monti, şi, o, minune!, amândoi sunt membri, şi chiar membri eminenţi, ai Trilateralei. Domnul Mario Monti, ale cărui legături cu trecutul întunecat al protagoniştilor scandalului Democraţiei creştine „P2” (…) constituie încă obiect de discuţie în Italia, şi Lukas Papadimos care, cu totul întâmplător, se află în avangarda afacerii „Tecnocrati”. Întâmplător?

În loc de concluzie

Aceste date reies din interviul acordat site-ului „zougla.gr” de membrul Trilateralei din Grecia, omul de afaceri Odysseas Kyriakopulos. Domnul Kyriakopulos a acordat acest interviu sâmbătă, 13 noiembrie 2011, dimineaţă devreme, pe când se afla la Haga (Olanda) la întâlnirea departamentului european al Comisiei Trilaterale, la care a mai luat parte din Grecia şi Panaghiotis Vurlumis, un alt membru şi factor activ al comisiei de conducere a Trilateralei. Nu au fost prezenţi: Lukas Papadimos, Mario Monti (din motive „binecuvântate”, pentru că au preluat ca prim-miniştri administrarea sorţii Greciei şi Italiei), şi nici Alexis Papahelas, un nou membru al Trilateralei, care a rămas în Atena. Aşa cum am arătat, domnul Odysseas Kyriakopulos a vorbit despre Trilaterală, Clubul Bilderberg, despre cadrele acestor organizaţii şi mai ales despre conţinutul discuţiilor de la aceste întruniri, precum şi despre imperativele epocii actuale, despre lupta dintre politică şi economia pragmatică prin sistemul bancar internaţional.

Academiciana australiancă Sharon Bender în cartea ei Suiting themselves: how corporations drive the global agenda, scrie: «Comisia Trilaterală este un exemplu al modului în care reţeaua de firme poate să includă sus-puşi de rang înalt din guverne şi domeniul public în coaliţiile lor îndreptate împotriva democraţiei. Comisia Trilaterală a fost creată pentru a configura viaţa publică într-o epocă în care democraţia a pus piedici energice multinaţionalelor». Mulţi ani mai târziu şi după alegerea lui Barak Obama, societăţile occidentale se întorc la conflictul dintre politică şi mecanismele apolitice de putere, în prezenta fază, domeniul bancar. Europa se confruntă cu acest lucru la oarecare întârziere faţă de America. Rezultatul este nesigur”.

Orthodoxos Typos, 25 noiembrie 2011, nr. 1903, pp. 1, 7.
DE LA MASONERIE LA CLUBUL BILDERBERG

de Iorgos Zervos, Directorul Săptămânalului Ortodoxos Typos, prezentator de știri și realizator de emisiuni TV la BLUE SKAY (în fiecare zi de la orele 14 la 15- emisiunea Întâlnire cu Actualitatea)


În deceniile din urmă, mulţi creştini ortodocşi şi multe publicaţii şi ziare bisericeşti dezvăluiau rolul conspirativ al Masoneriei în evoluţiile naţionale, politice şi sociale. Arătau că nimeni nu poate fi promovat în politică, în parlament şi în „poziţiile-cheie” ale mecanismului de stat, dacă nu are aprobarea anterioară a Marii Loje sau, mai târziu, a Masoneriei Mixte, care acceptă şi femei şi este controlată din Franţa. Creştinii ortodocşi, care combăteau masoneria, erau luaţi în râs, terfeliţi, marginalizaţi chiar şi de către comunităţile ortodoxe. Biserica oficială a părăsit lupta împotriva Masoneriei. În trecut, Mitropoliţii, stareţii Sfintelor Mănăstiri, predicatorii, teologii se combăteau activităţile şi scopurile masoneriei care aveau legătură directă cu controlul mecanismului de stat şi al politicii în general. Astăzi, puţini mai sunt cei care se luptă împotriva Masoneriei. Şi câţi îndrăznesc să dezvăluie scopurile acesteia sunt consideraţi nişte caraghioşi. Exemplu izbitor, Mitropolitul Pireului care se luptă pentru dizolvarea grupărilor masonice, fără să aibă însă sprijinul celorlalţi membri ai Ierarhiei. În mod paradoxal, deşi Mitropoliţii de azi nu mai combat Masoneria, o combat în schimb mari sectoare ale populaţiei, care nu se identifică neapărat cu Biserica. ( Mitropolitul Pireului ”Stă în mâinile justiţiei dizolvarea lojilor masonice”)

Atât poporul credincios, cât şi o mare parte a poporului grec consideră că Grecia a ajuns în halul în care este astăzi datorită politicienilor şi oamenilor puterii – „vânduţi”, corupţi, influenţaţi de străini şi… masoni. Intuiţia poporului elen este de obicei fără greş. Nu este întâmplător că acest popor se interesează în ultimii ani de pericolul impunerii guvernării electronice şi de organizaţiile planetare care promovează Guvernul Mondial. Poporul elen a înţeles scopul faimosului Club Bilderberg şi al politicienilor greci care participă la şedinţele acestuia. Ziceau politicieni şi jurnalişti apatrizi că poporul este influenţat de centrele „de extremă dreaptă”, cărora le place în complicăţenia scenariilor conspirative, însă intuiţia fără greş a poporului s-a dovedit încă o dată îndreptăţită. Demisiile simultane ale primilor-miniştri ai Greciei şi Italiei şi numirea unor noi primi-miniştri în aceste ţări, care sunt membri activi ai Clubului Bilderberg şi ai „Comisiei Tripartite”, confirmă acest adevăr. Nicicând altădată nu a avut loc destituirea „căpitanilor” învinşi chiar în timpul unei mari furtuni, de către o mare organizaţie planetară conspirativă şi înlocuirea lor cu noi „căpitani”, fără ca măcar să se caute pretexte plauzibile pentru această schimbare.

Clubul Bilderberg şi-a asigurat interesele şi scopurile strategice prin incapacitatea primilor-miniştri Papandreu şi Berlusconi. I-a înlocuit smulgând încă şi „aplauzele” partidelor de opoziţie din ambele ţări. În Italia evoluţiile au fost mai uşoare, pentru că noul prim-ministru era nu doar cadru de elită al Clubului Bilderberg, dar şi membru al faimoasei Loje Masonice „P2”, care intenţionează să controleze viaţa politică, economică, militară, poliţienească şi diplomatică a Italiei şi să-i direcţioneze evoluţiile. În Grecia evoluţiile au fost mai lente, pentru că altfel acest sistem politic s-ar fi expus pentru prima oară public, fără să deţină pretexte solide.

În cele din urmă s-a demonstrat că fruntaşii partidelor PASOK-Noua Democraţie-LAOS constituie intrumente ale Clubului Bilderberg în Grecia. Pentru a servi Clubul şi Comisia Tripartită se supun chiar la înjosiri publice, cum a fost cazul domnului Papandreu, pe care l-au obligat să demisioneze în favoarea soluţiei „Papadimos”. Soluţia aceasta a evidenţiat-o ca necesară pentru ţară, încă din epoca lui Konstantinos Karamanlis, Preşedintele partidului LAOS dl. Gheorghios Karantzaféris. Politicianul acesta prevede de obicei câte vor avea loc în viitor pe plan politic. Şi câtă vreme îi înjură atât pe Preşedintele PASOK, cât şi pe Preşedintele Noii Democraţii, la vreme de restrişte se asociază cu ei. Justifică colaborarea LAOS-Clubul Bilderberg pentru binele Greciei.

Se dezvăluie chiar că dl. Karantzaféris nu este „grec curat”. Cunoaşte oare dacă la şedinţa Clubului Bilderberg din Atena s-a hotărât sărăcirea Greciei? Oare poate să spună poporului grec, de ce anumiţi parlamentari i-au pus o întrebare de grup în Parlament în legătură cu activităţile miniştrilor guvernului Papandreu în Clubul Bilderberg? Sau poate răspunde de ce parlamentarii greci afurisesc Clubul Bilderberg şi participă şi la conferinţe împotriva Clubului Bilderberg? Oare dl. Karantzaféris poate să spună poporului grec în ce „dumnezeu” crede? Într-o vreme nu se bănuia nimic din toate astea, o organizaţie din cadrul partidului PASOK a publicat în Atena un afiş în care erau prezentate fotografii ale domnilor G. Papandreu, A. Samarás şi G. Karantzaféris, cu titlul general „Trei scorburi într-un copac” şi subtitlul „Plecaţi!”. Puţine luni mai târziu s-a dovedit că aceşti trei lideri politici sunt „înfrăţiţi” şi slujesc împreună Clubului Bilderberg, care duce o campanie împotriva religiei (şi mai cu seamă împotriva dogmelor religioase), serveşte îndosarierea electronică, încălcarea drepturilor omului şi dictatura mondială.

Biserica a părăsit lupta împotriva Masoneriei. Va tăcea şi în ce priveşte Clubul Bilderberg?

Ὀρθόδοξος Τύπος, 25 noiembrie, nr. 1903, pp. 1, 7.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu