marți, 14 februarie 2012

MARTURIILE CALUGARILOR - EFECTELE RUGACIUNII INDELUNGATE: INVIZIBILITATEA, TELEPORTAREA SAU BILOCATIA !!









Daca iti place acest blog,ajuta la popularizarea lui trimitand linkuri catre prieteni,apropiati etc..
Pentru parcurgerea blogului,mergeti in partea superioara a paginii principale pentru a alege temele abordate de siteul nostru.Deasemenea puteti accesa Arhiva site-ului mergand in partea drapta-jos a pagini principale.
Daca doriti sa va abonati la blogul nostru,introduceti adresa dvs de mail in casuta din partea stanga a blogului cu titlul "Abonare/Follow" .Pentru sugestii si observatii ne puteti contacta la adresa secretele.sistemului@yahoo.com.Va multumim!


Ce povesteste parintele Cleopa.
   Parintele Cleopa, staretul unei mari manastiri din Sihastria, unde se practica o asceza riguroasa, a cunoscut, in urma cu mai putin de 40 de ani, mai multi ermiti care traiau in padure si care aveau capacitatea de a aparea si disparea dintr-un loc fara ca cineva sa-i fi vazut vreodata sosind sau plecand. Isihastii iubesc netarmurit pe toata lumea.
Rodul acestei rugaciuni neintrerupte este o dragoste netarmurita pentru toti oamenii. Deseori, spune Ioan din Moldova, ma scol seara ca sa spun rugaciunea catre Iisus si sint captivat, atras in afara mea. Nu stiu unde. In corp sau in afara lui? Nu stiu, Dumnezeu stie.Intr-o zi, corpul lui a disparut fara ca nimeni sa stie nici unde si nici cum.
Teodul de la Agapia se intilnea cu Episcopul Ioan.
 Asemenea relatari se mai pot auzi si azi. Astfel cea al lui Teodul, staretul Manastirii Agapia, mort in 1981, care a povestit intilnirile sale ciudate cu Episcopul Ioan, un ermit foarte avansat spiritual si care avea multe puteri miraculoase. Era un isihast de mare renume, care traia in Muntii Carpati. Cand se deplasa la intimplare pe carari, era totdeauna insotit de un discipol care mergea in spatele lui ca sa se poata ruga fara sa fie tulburat; avea capul gol, parul alb ii cadea in plete, avea barba alba, fata foarte luminoasa, purta haine vechi si mergea cu un baston in mina.
 Intr-o zi, cand Teodul l-a intilnit pe carare, ermitul i-a povestit parcursul sau spiritual. In 1915 (pe cand era deja episcop si diplomat in teologie), a vrut sa intre intr-o manastire ca simplu calugar cu sarcina de a pazi vitele. Dar staretul l-a anuntat ca decisese sa-l hirotoniseasca (el fiind deja hirotonisit), drept pentru care a preferat sa fuga si sa se retraga in padure. Ermitul care aparea si disparea instantaneuErmitul i-a cerut apoi lui Teodul sa-i aduca hirtie si cerneala, dupa care a disparut brusc, fara ca interlocutorul sau sa-si poata da seama in ce directie a luat-o. Teodul a pornit deci spre manastire ca sa-i procure ce-i ceruse ermitul, apoi, dupa citva timp, s-a intors pe carare ca sa i le duca. Ajuns in aceeasi poiana, ermitul i-a aparut pe neasteptate fara sa-si poata da seama de unde venea. Fata lui radia. Si, din nou, a facut dovada capacitatii sale de clarvaz
ator sfatuindu-l pe Teodul sa nu se duca intr-o manastire unde nu se afla persoana pe care dorea s-o vada. Cu ce am pacatuit, Doamne, ca sa ma arati oamenilor?Dupa cinci ani, Teodul a auzit o poveste ciudata. Un frate de la manastire isi vazuse oile si ciinii turmei sale adunindu-se intr-un mod neobisnuit, si a vazut in mijlocul lor un calugar batrin care zicea: Cu ce am pacatuit, Doamne, ca sa ma arati oamenilor? Era de obicei invizibil? In orice caz, i-a cerut acelui calugar sa nu spuna nimanui despre intilnirea cu el. Promisiune tinuta doar o saptamina...
  Calugarul a povestit totul preotului la spovedanie, care a pus sa fie cautat peste tot ermitul, fara succes. Ermitul era din nou invizibil. Relatari ale unor miracole identice gasim si la ortodocsii greci sau rusi. Numai stigmatele nu figureaza in rindul miracolelor la ortodocsi. In rest, postul, luminiscenta si levitatia sint frecvent citate. Invizibilitate, hipertermie si luminiscentaLa daoisti, faptul de a deveni invizibil e legat de faptul de a lua foc si de a deveni luminos. Cu alte cuvinte, cele trei miracole - invizibilitate, hipertermie si luminiscenta - sint provocate de aceeasi sursa.
Adeptul daoist, scrie Isabelle Robinet, va putea, dupa dorinta, sa apara si apoi sa dispara; va putea sa se cufunde in apa fara sa se ude; sa nu fie ars de foc; animalele salbatice nu-l vor ataca si nimeni nu-i va putea face vreun rau; va comanda vintului si ploii, va parcurge mii de leghe intr-o clipa si, bineinteles, va putea sa zboare.Printre toate puterile daoistului, aceea de a deveni invizibil capata forme diverse. Se poate pur si simplu topi in multime, poate sa treaca neobservat sau, ca un cameleon, sa se identifice cu copacii cand se afla in padure etc. Sfantul e una cu Cerul si Pamintul. Metamorfoza pentru gasirea adevaratei forme
Pao p’ou Tseu explica: Corpul omului este in mod natural vizibil, dar exista metode pentru a-l face invizibil. Aceste metode fac apel la o notiune foarte importanta in daoism: cea a metamorfozelor, pentru regasirea adevaratei forme. Forma pe care trebuie sa inveti s-o decelezi dincolo de aparente. Si cand adeptul reuseste sa se faca suflu sau aer sau lumina, stie sa se faca si evanescent si sa dispara.
72 de lumini in sapte ani

Capacitatea de a deveni invizibil, continua Isabelle Robinet, este in mod constant asociata cu aceea de a aparea dupa dorinta, de a-si stinge lumina, de a da drumul la haturi. Metoda pentru a iesi din fiinta si de a intra in nefiinta, a te elibera de corp si a scapa de el transformindu-te in lumina lichida a lui Chen tcheou King confera putere celui care o practica timp de sapte ani de a-si transforma corpul in 72 de lumini, a disparea si a aparea, a fi vizibil sau ascuns.

Intre bilocatie, dedublare, aparitie 
   Bilocatia mi se pare, dintre toate miracolele, cea mai ambigua si poate cea mai putin atestata. In majoritatea cazurilor, dovezile nu mi se par suficiente ca sa afirm ca a existat, in realitate, dedublarea. Ipoteza unei aparitii este mai probabila. Ce-i aceea o aparitie daca nu manifestarea la distanta a unei persoane alteia? Nu este o viziune, pentru ca viziunea isi are sursa in creierul celui care vede, in timp ce aparitia isi are sursa in exterior. Totusi, nu pare de neconceput ca o parte din corpul uman, partea sa energetica, sa se poata materializa si manifesta departe de sursa, invelisul corporal. Ceea ce ar declansa aceasta dedublare - unde cele doua parti vizibile nu ar fi de aceeasi natura (una fiind carne, cealalta energie) - ar putea sa fie o legatura telepatica puternica intre cel care se dedubleaza si cel care il vede. Cel care vede, martorul, ar lua atunci aceasta manifestare, pe care o putem numi aparitie, drept realitate.Dar daca admitem ca unele fiinte exceptionale au dobindit puterea de a se manifesta la departare dupa dorinta, atunci miracolul exista indiferent care e natura partii dedublate.In schimb, invizibilitatea nu poate avea explicatie, poate doar in miopia martorului...  
 Ce este bilocatia?
A te afla in acelasi timp in doua locuri se numeste bilocatie. E posibilitatea de a te transporta instantaneu intr-un loc desi in acelasi timp esti vazut in altul. Dar mai inseamna si – nuantat – sa te afli intr-un loc in mod inexplicabil ca urmare a unei deplasari  materialmente imposibila.In relatarile din secolul al XVII-lea si secolul al XVIII-lea se foloseste cuvintul translatie. Ar mai fi termenul de invizibilitate. A nu te mai afla acolo unde tocmai ai fost vazut constituie si asta ceva inexplicabil.In unele biografii, mai ales referitor la sufisti, gasim cuvintul ubicuitate, care este capacitatea de a te afla peste tot in acelasi timp (multilocatie).
Legatura cu misiunea spiritualaSe pare ca a fi peste tot in acelasi timp nu are nici o legatura cu misticii care nu se deplaseaza pentru placerea lor, ci pentru o misiune spirituala. Misticul se simte abilitat la o iesire psihica intr-un scop spiritual determinat. In timp ce o parte din el ramine inerta intr-un loc, alta e activa in alta parte.E vorba cu adevarat de dedublare sau e doar o viziune perceputa de martori.
Avind in vedere ca azi se studiaza cu atentie iesirile din corp, o comparatie cu dedublarea care se opereaza in bilocatie va permite sa se sublinieze apropierile si divergentele. Cazurile cele mai probante, cele in care marturiile sint cit se poate de solide se refera la mistici, al caror extaz te duce cu gindul la o stare de moarte aparenta, fie ca sint doar in extaz, fie ca sint intr-adevar pe patul de moarte.
O zi din... moartea unei mari mistice 
  Agncs din Langeac se afla intr-o zi in extaz si a ramas ca moarta timp de 24 de ore. In aceasta perioada i-ar fi aparut domnului Olier, la Paris, in timp ce corpul ei ramasese foarte vizibil la Langeac. Cazul este interesant, mai intii pentru ca Agncs era o mare mistica marcata de miracol (hipertermie, parfumuri, abstinenta absoluta fata de mincare, nealterarea cadavrului), apoi pentru ca detinem despre aceasta bilocatie documente remarcabile. Domnul Olier era un om care se bucura in vremea sa de o mare reputatie intelectuala si spirituala. Cand a vazut-o pe Agncs la Paris, a crezut cit se poate de natural ca are o viziune. Si ca sa se convinga de realitatea acestei vizite, s-a dus dupa citeva zile la Langeac. Avem deci relatarea unui om pentru care translatia (bilocatia) maicii Agncs cerea dovezi. Iata relatarea: Domnul Olier s-a prezentat la vorbitor.
Maica Agncs a venit sa-i deschida si, cu voalul lasat pe fata, a inceput sa-i vorbeasca. Olier, vrind sa stie daca ii aparuse, a rugat-o sa-si ridice voalul, ceea ce ea a si facut.Maicuta,  te-am vazut in alta parte!Maicuta, i-a zis el, te-am vazut in alta parte! Ai dreptate, m-ai vazut, a raspuns ea, de doua ori la Paris, unde ti-am aparut in refugiul tau de la Saint-Lazare, pentru ca am primit ordin de la Fecioara sa ma rog pentru convertirea ta. Aceasta bilocatie a fost foarte discutata in cadrul sfantei congregatii insarcinata cu dezbaterea in vederea canonizarii sfantei, dar in cele din urma a fost demonstrata ca fiind indubitabila (chiar daca s-a admis o parte de infrumusetare).
In cazul procesului de canonizare a lui Agncs din Langeac s-au cules 80 de depozitii care sustin acest lucru. Sa retinem aceasta mentiune: parea moarta. Alfonso care a fost la Roma stind nemiscat intr-un fotoliuAlfonso din Ligouri a spus ca s-a dus la Roma sa-l vada pe patul de moarte pe papa Clement al XIV-lea in timp ce se afla la palatul episcopal cu vicarul general. Era intr-o zi de 21 septembrie. Alfonso, care intra frecvent in extaz, statea nemiscat in fotoliu, fara sa miste sau sa vorbeasca. A stat asa toata ziua si toata noaptea, fara sa dea vreun semn de viata. A doua zi, cand si-a revenit, a pronuntat aceste cuvinte: Ai crezut ca dorm, dar nu, am fost la capatiiul papei, care tocmai a murit. Or, peste citeva zile s-a aflat ca papa murise intr-adevar in ziua de 22 septembrie, chiar la acea ora. Vorbele lui Alfonso din Ligouri nu au fost luate in serios nici de sora Agatha, aflata linga el, care a marturisit ca ii venise sa rida, nici de procuratorul Credintei - avocatul diavolului – la procesul sau de canonizare, pentru care acest extaz era doar un somn, iar aceasta bilocatie, un vis. De aceea a argumentat la proces: aceasta imobilitate prelungita nu dovedeste deloc o stare extatica, ci pur si simplu o mare slabiciune fizica...
Acest somn era provocat de o stare morbida... Cit priveste cuvintele pronuntate in momentul trezirii, ele exprimau visarile unui bolnav. El cunostea perfect starea pontifului roman... Nu este deci de mirare ca in timpul acelor doua zile de letargie a visat ca asista la ultimele momente ale lui Clement al XIV-lea si ca la trezire a luat visul drept realitate. Aceasta trezire si anuntarea mortii papei chiar la ora la care Clement al XIV-lea isi dadea sufletul este doar o coincidenta fortuita....Biserica nu a pus la indoiala fenomenulSe constata inca o data prudenta spiritului critic al membrilor Bisericii oficiale in procese inainte de a admite miracolele. Totusi, in toate biografiile lui Aflonso din Ligouri, aceasta bilocatie este mentionata fara a fi pusa la indoiala.
Dar pentru ca nimeni dintre cei care vegheau la capatiiul papei nu l-a vazut pe mistic, situatia mi se pare indoielnica si i-am zis mai curind asistare spirituala.Antonio din Padova mai... calatorea si elIntr-o zi, pe cand Antonio din Padova predica in Biserica Saint-Pierre-du-Queyroix, din Limoges (alte versiuni mentioneaza Montpellier sau Toulouse), si-a amintit brusc, la inceputul predicii, ca era asteptat sa cinte aleluia in capela manastirii. Si-a pus atunci gluga, s-a inclinat ca pentru a dormi pe pupitru si a ramas multa vreme in aceasta atitudine. Credinciosii, crezind ca nu se simte bine sau ca era in extaz, au asteptat. Dupa ce a cintat aleluia, si-a revenit, si-a descoperit capul si a continuat predica in catedrala. Credinciosii din aceasta biserica, precum si membrii manastirii au declarat ca l-au vazut si unii, si altii la aceeasi ora. Dar primii precizeaza: in extaz.


Extazul care te pune pe drumuri
  Cazul numitei Giovanna Maria Bonomo (din Bassano, Italia) este interesant pentru ca relateaza ea insasi detaliile calatoriilor sale. In timpul extazurilor era transportata in locuri departate, adresindu-se si dind sfaturi unor persoane care simteau aceasta nevoie si care au confirmat ca au vazut-o si auzit-o in timp ce calugaritele din congregatia ei afirma ca nu-si parasise chilia. Martorii locurilor unde se deplasa au dat descrieri precise ale fetei sale, ale taliei, ale felului ei de a vorbi. Ea insa spune in notele ei ca nu stie sigur cand i se pare ca vorbeste unei persoane departate, daca aceasta o aude sau nu o aude. In una din scrisorile adresate unei doamne nobile din Venetia, Giovanna Maria descrie cu precizie manastirea benedictina San Pietro, felul in care era cladirea, amenajarea interioara, dar ea nu intrase niciodata acolo. Face aluzie la trei vizite pe care le-ar fi facut acestei doamne, desi nu fusese niciodata acolo corporal. Aceste elemente sint mentionate in procesul sau – dovada ca Biserica le-a considerat destul de fondate pe marturii de netagaduit.
Multe persoane spun ca ar fi vazut-o in marile sanctuare europene si in Palestina (preotul locului atesta acest lucru), desi nu se misca din manastirea ei din Italia. Chiar ea scrie in notele ei: Am fost uneori cu spiritul la Milano sau la Roma... Dupa cum dorea Domnul sa ma duca. Dar acest spirit era pur si simplu perceput ca un corp de catre martori. Putem regreta ca in toate aceste cazuri lipsesc dovezi tangibile, obiecte care ar fi fost oferite sau lasate, scrisori sau efecte personale, adica elemente concrete care sa acrediteze marturiile.Bilocatia se produce in diferite stariSe pare ca bilocatia poate sa aiba loc in diferite stari: In starea aparent normala, in starea de extaz, in starea de moarte aparenta.
Dar trebuie sa marturisim ca, in relatari, descrierea exacta a acestor stari diferite este destul de imprecisa. Nu trebuie sa uitam ca biografia unui mistic nu este destinata sa foloseasca unei anchete stiintifice...Bilocatia ar putea avea o legatura cu ceea ce se numeste azi NDE-uri (Near Death Experiences, experiente de moarte iminenta), adica experienta de a fi mort si de a reveni la viata. Evident, in secolele trecute nu se facea aceasta comparatie. Jérôme Ribet, in secolul al XIX-lea, istoriseste doua intimplari care azi ar fi fost studiate de specialistii in moarte iminenta, in frunte cu Raymond Moody. Aceste relatari folosesc bineinteles un vocabular mistric, dar regasim aceleasi expresii ca cele folosite de cei care au scapat din moarte.
El in extaz, iar sufletul in viziteSaint Furcy, primul abate de la Manastirea Lagny, a murit intr-un extaz si, in timp ce corpul sau era fara viata, sufletul... patrundea in locuintele ceresti; apoi a trebuit sa revina la corpul sau muritor si sa-si continue incercarea pe pamint. Alta data, moartea a survenit in timp ce se ruga, din cauza unei maladii misterioase. Sufletul, dupa ce a parcurs rind pe rind cerul, infernul si purgatoriul, a revenit in corp, care nu mai era decit un cadavru.Episcopul care n-a vrut sa se intoarca pe pamintSaint Sauve, Episcop de Amiens, pe cand era doar un calugar, a avut in timpul unei maladii grave o viziune in care sufletul s-a desprins de corp si a patruns in corpurile ceresti. Calugarii, vazindu-l mort, au vrut sa-l ingroape. Dar pe cand urmau sa inceapa funeraliile, sfantul a revenit la viata si a fost auzit tinguindu-se de durerea impusa de aspra necesitate de a trebui sa se reintoarca in aceasta lume de mizerie dupa ce savurase bucuriile eterne.
A povestit ce splendori vazusera ochii lui in locuintele ceresti, slava, lumina, pacea, incintarea preafericitilor coplesiti de prezenta si dragostea lui Dumnezeu. Dar vai! a exclamat el. Aceasta bucurie abia incepuse cand s-a auzit o voce divina si m-a condamnat sa parasesc acel loc de lumina si viata, ca sa ma intorc in aceasta lume de intuneric si moarte. Aceasta relatare se potriveste perfect cu cea a revenitilor din moarte.
Ce spun marturiile .
Toate marturiile strinse de specialistii in NDE-uri relateaza acelasi gen de senzatii: impresia ca constiinta de a exista si corpul se despart; vizitarea unui peisaj minunat; intilnirea cu o lumina, impresia unei iubiri infinite; dificultatea de a reveni in propriul corp etc. Bilocatia, astfel descrisa, nu ar fi oare decit o iesire din corp inmomentul mortii? Pentru cazurile de bilocatie in care misticul a fost considerat in stare de moarte aparenta, se pare ca aceasta apropiere bilocatie-NDE e justificata. Hubert Larcher noteaza in aceasta privinta: E vorba de o dedublare a aceluiasi personaj care, in timp ce se afla in stare de moarte aparenta aici, apare in alta parte, si uneori la mare distanta, unei persoane sau mai multor persoane, apoi, revenind la viata, este in stare sa descrie ce se petrecea acolo unde a aparut, chiar daca nu stia nimic despre acel loc.
Aceasta stare de moarte aparenta se manifesta uneori printr-o sincopa sau o coma, chiar in momentul in care dublura se manifesta vazului, auzului, mirosului, pipaitului martorului aflat la distanta, caruia ii prezice uneori un eveniment care va avea loc chiar in acea zi sau mai tirziu.Moarte aparenta si extracorporalizareIn cazurile in care nu e vorba nici de moarte aparenta si nici de moarte iminenta, cele in care misticul este intr-o stare aparent apropiata de extaz, este oare justificat sa facem o apropiere intre bilocatie si calatoriile extracorporale, asa cum au fost ele descrise de Robert Monroë si Jeanne Guesné? Am trecut de mai multe ori prin experienta parasirii corpului, spune Jeanne. M-am simtit existind in afara lui, raminind foarte aproape, vazindu-l sau, dimpotriva, mergind foarte departe si revenind in el, fara intreruperea constiintei. Caci Jeanne insista asupra acestei notiuni de constiinta de a fi.
In aceasta stare, experimentezi o noua stare de a fi, o noua dimensiune a constiintei. Si pentru ca invelisul corporal nu este indispensabil certitudinii de a exista, viata de dupa moarte pare deci posibila. Or, recitind relatarea lui Jeanne, atentia este retinuta de citeva detalii. Mai intii, dedublarea voluntara nu se practica oricum, e nevoie de un ritual: te lungesi, te relaxezi, respiri lent, fond sonor (la Monroë), deci tehnici care sa duca la o stare de constiinta astfel incit creierul sa emita in acel moment unde lente. Putem apropia aceasta stare de cea in care misticii au experiente de bilocatie (stare de extaz, ne spun textele).Diferenta dintre bilocatie si extracorporalizareDar, pe de alta parte, vad o diferenta mare intre bilocatie si starea extracorporala. Jeanne, dedublata, nu reuseste sa se faca auzita de persoanele pe care le intilneste.
De exemplu, in 1940, s-a dedublat ca sa comunice cu sotul ei prizonier in Germania, forma ei dedublata a reusit sa vada foarte bine fata sotului ei si chiar sa-l atinga. Dar el nu a vazut-o. Jeanne citeaza si cazul uneia dintre prietenele sale, dedublata ca sa mearga sa-si regaseasca tatal: Mi-am vazut tatal vorbind cu vehementa, dar nu l-am auzit. Am incercat zadarnic sa ma manifest imbratisindu-l. Degeaba, nu-mi simtea prezenta... Acest punct mi se pare esential caci difera total de relatarile de bilocatie. Toti martorii spun ca au atins si l-au auzit pe misticul dedublat, ca au dialogat cu el. Comunicarea s-a stabilit cu adevarat in timp ce in cazul calatoriilor extracorpoale pare imposibila. In ceea ce priveste ce se dedubleaza, actualmente se fac cercetari cu subiecti psi care ar fi capabili sa se deplaseze fara corp intr-o camera vecina sau departata si sa-i descrie in mod precis amenajarea (fara nici o legatura telepatica cu experimentatorii care nici ei nu stiu nimic despre aceste incaperi).
Realitatea dublurii energetice 
  Realitatea acestei dubluri energetice este din ce in ce mai probabila in urma cercetarilor mai ales asupra electromagnetismului. Caci se stie ca orice corp viu emite o radiatie energetica sau se postuleaza ca aceasta radiatie poate sa aiba o anumita autonomie fata de suportul ei emitator, corpul material. Cand Ingo Swann, de exemplu, face o descriere detaliata a tabloului agatat pe peretele unei camere incuiate pe care nu a vazut-o niciodata, iar aceste rezultate depasesc sansele statistice ale hazardului, sintem indreptatiti sa credem ca a facut o excursie psihica. Dar cum nimeni nu se afla in camera respectiva, nimeni nu poate sa marturiseasca ca forma lui psihica a fost vizibila, materializata.
Si in aceasta privinta mi se pare ca calatoria extracorporala se deosebeste de bilocatie. In cazul bilocatiei, forma care calatoreste este perceputa ca o realitate, martorii atesta acest lucru. Cele mai multe relatari ale unor calatorii extracorporale ne parvin de la cel care a intreprins aceasta calatorie (voluntar sau nu) si care, dupa aceea, ne povesteste ce a simtit: m-am simtit viu, mi-am vazut corpul inert ca un cadavru, am parcurs cutare distanta, am intilnit cutare persoana etc. Dar totalitatea relatarilor de bilocatie ne vin nu de la cel in cauza, ci de la martorii care l-au vazut.Invizibilitatea - una din cele opt siddhiA deveni invizibil este una dintre cele opt siddhi (puteri supranaturale) mentionate de cei care practica ca asceti si cu asiduitate yoga: Prakimyama. La sufisti, ubicuitatea este mentionata de zece exemple precise care figureaza in vietile sfantilor, a dervisilor. Dar cele mai multe marturii le-am putut aduna de la ortodocsii romani.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu