duminică, 22 ianuarie 2012

PROFETII: PRABUSIREA BABILONULUI = PRABUSIREA UE SI ESECUL GLOBALIZARII !! - PARTEA III











Daca iti place acest blog,ajuta la popularizarea lui trimitand linkuri catre prieteni,apropiati etc..
Pentru parcurgerea blogului,mergeti in partea superioara a paginii principale pentru a alege temele abordate de siteul nostru.Deasemenea puteti accesa Arhiva site-ului mergand in partea drapta-jos a pagini principale.
Daca doriti sa va abonati la blogul nostru,adaugati in lista de messenger idul secretele.sistemului sau trimiteti un mail la adresa secretele.sistemului@yahoo.com.Va multumim!




Venirea Domnului Isus va avea loc chiar în momentul când  în Orientul Mijlociu sunt adunate pentru război cele trei entităţi reprezentate de militari profesionişti veniţi să apere interesele strategice de petrol ale grupurilor lor de ţări. Conflictul de la Armaghedon va debuta prin declanşarea unui război clasic, foarte sângeros care mai este numit şi "călcarea în teasc". Apoc. 14,20: "Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate, şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor...".
    Precizarea profeţiei, "afară din cetate" este foarte interesantă pentru studiul nostru. Despre care cetate să fie vorba? Un studiu mai atent al sistematicii Apocalipsei ne va conduce imediat la concluzia că nu poate fi vorba de cetatea Ierusalimului palestinian, pentru că acesta nu mai intră în observaţia profeţiilor despre evenimentele finale. Din cap. 17 asistăm la o mare bifurcaţie a profeţiei apocaliptice: Apoc. 17,1 "Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire, a venit de a vorbit cu mine şi mi-a zis: 'Vino să-ţi arăt judecata curvei celei mari...'". Această viziune durează până la Apoc. 21,9 "Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mirelui". Apoi în versetul 10 "...Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu. Profeţia continuă cu descrierea exterioară şi interioară a cetăţii Noului Ierusalim ceresc. Deducem deci că cetatea care se afla pe pământ şi despre care este vorba în Apoc. 14,20 este mai curând cetatea cea mare despre care este vorba în context în acelaşi capitol 14 (vers. 8 "A căzut! a căzut Babilonul, cetatea cea mare...").
    Vom înţelege deci că profeţia vrea să ne precizeze că teascul cel mare, Armaghedonul, nu se află teritorial în cetatea cea mare, adică în Europa, ci se află afară din cetate, adică în Orientul Mijlociu (Armaghedon). Deşi în Europa s-au aprins cele două războaie mondiale, deşi Europa ar putea fi ţinta logică a unui al treilea război mondial datorită poziţiei sale geo-strategice mondiale, datorită faptului că este leagănul civilizaţiei moderne, sau a faptului că deţine inestimabile comori de artă şi tehnologie modernă, totuşi profeţia ne spune că interesul major, prioritar va fi regiunea Orietului Mijlociu pentru că acolo sunt cele mai bogate şi mai bune rezerve de petrol ale omenirii.
    Armaghedonul va începe cu un război cu armament clasic dar extrem de sofisticat şi se va continua după venirea Domnului Isus, cu un război nuclear. Vezi articolul publicat - "Iazul de foc".
    În cadrul plăgii a şasea găsim că "cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi...", probabil corespunzător celor trei orientări politico-economice militare şi religioase existente la sfârşit (Balaur - ateism, Fiara - catolicismul european, prorocul mincinos -  protestantismul decăzut, SUA), iar celalte cetăţi, "cetăţile Neamurilor, s-au prăbuşit" (Apoc. 16,19).
    Privind harta politică a omenirii, vom observa conturate graniţele teritoriilor naţionale ale ţărilor lumii. Pentru UE va exista o singură mare încercuire reprezentând graniţele Uniunii - este cetatea cea mare, Babilonul - despre care profeţia ne spune că se va împărţi în trei, în timp ce celelalte graniţe ale statelor lumii se vor prăbuşi datorită catastrofelor de mediu, a plăgilor şi a stării de totală anarhie politică şi administrativă provocate de acestea.
    Pe fondul acestor evenimente catastrofale şi a haosului care va invada întreaga omenire, adică Babilonul cel mare, va avea loc în disperare de cauză, declanşarea războiului nuclear a căror consecinţe destructive totale, sunt descrise pe larg şi cu lux de amănute în Apoc. 18,5-24.
    Capitolul 18, vrea să ne spună cu insistenţă susţinută, că evenimentele catastrofale finale care vor cauza prăbuşirea Babilonului modern, vor fi de natură materială şi nu numai de natură spirituală.
    Atunci când glasul pe care Ioan îl aude venind din cer spune: "Ieşiţi din mijlocul ei poporul Meu ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!" nu poate fi vorba doar de urgii spirituale metaforice, ci de urgii materiale, reale.
    Versetele 11-14 ale cap. 18, nu sunt abuzuri de text, lux de amănute, sau risipă de spaţiu descriptiv profetic, (...marfă de aur, de argint, de pietre scumpe, ...nici scorţişoara, nici mirodeniile... etc. etc.) ci vorbesc prin insistenţă arzătoare, prezentându-ne cu exactitate listele cu mărfuri de export ale lumii a treia sau a altor ţări ale lumii, către Occident şi cetatea cea mare, spunându-ne cu repetiţie că este vorba de lucruri materiale, materiale, materiale...
    Dezbaterea acestui subiect ne permite deasemeni să avem un plus de lumină în ceea ce priveşte interpretarea versetului 4 din Apoc. 18 pe care suntem obişnuiţi să-l interpretăm a fi o chemare la pocăinţă prin ieşiera din Babilonul spiritual modern care a decăzut de la adevăr. Este mai mult de cât atât; este o invitaţie de a părăsi marile metropole şi oraşe ale lumii şi mai cu seamă cele din "catatea cea mare" care fi lovită cel mai mult. Putem cu uşurinţă observa că textul re referă totdeauna la femenin: "Ieşiţi din mijlocul ei... păcatele ei... urgiile ei", adică a cetăţăţii cele mari şi nu: "Ieşiţi din mijlocul lui... păcatele lui... urgiile lui..." adică a Babilonului cel mare.  Ne putem deasemeni întreba, dacă poate fi numit "poporul Meu" un popor care şi-a astupat urechile la puternica solie a marii strigări continuând să rămână în mijlocul Babilonului şi acum să fie invitat să iasă numai de frica urgiilor care vor cădea după închiderea harului...
    Pentru a înţelege mai bine coerenţa acestor evenimente, invit cu respect cititorul interesat de o mai clară înţelegere să citească lucrarea "Apocalips 17 Prăbuşirea Babilonului Modern"  în special capitolul  "Judecata" precum şi articolul ce va fi pulicat pe internet în cadrul paginii web www.apocalipsa.net intitulat "Fluxul şi refluxul comunismului".

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu